viaţa m-a întâlnit

căzut-am rău, credeam că e sfîrşit la toate,
şi atunci crescu un gând egou la moarte
privind la cer în rugă mare,
cu sufletul cerşeam iertare.

apoi,Viaţa m-a întâlnit,
oprita-m fost la gând, EA mi-a vorbit:

- atunci când oboseşti de zi şi noapte,
când gândul tău pleacă departe,
uşor pierdut de realitate,
găseşte-mă, nu te îneca-n sigurătate.

atunci când dorul te apasă,
trecutul doare şi nu lasă,
cînd timpul pare atât de mut,
gaseşte-mă, nu te opri nici un minunt.

atunci când vii sau pleci,
pe drumuri lungi de rătăceşti,
fără sfîrşit le hoinăreşti
găseşte-mă, să nu mă părăseşti.

atunci când e mai greu trecut,
prin suferinţi şi nedreptăţi,
încearcă a te şti că ESTI,
găseşte-mă, şi-atunci.

- de ce nu întelegi,de-ai şti cum doare,
sufletul mii obosit, cer îndurare..

- am să te învăţ să fii,
să te întorci şi să-ţi revii,
par scurtă eu în fericire,
şi lungă în durere..
dar,
tu să ai curaj de-a trece
prin tot cei nergu şi mai rece,
să întelegi că timpul
e un remediu cel mai bun,
ai să găseşti în tot răspunsul,
la orişice, în orice drum.

doar trebuie să mă găseşti,
să fii tu însuţi, să trăieşti.